Combaterea spălării banilor (AML)

Combaterea spălării banilor (AML) este un termen larg pentru legile și reglementările instituite pentru a împiedica infractorii să facă bani în mod ilegal sau să transfere fonduri ilicite. Legile privind combaterea spălării banilor vizează o mulțime de activități ilegale, printre cele mai importante fiind evaziunea fiscală, corupția publică și manipularea pieței prin metode precum tranzacțiile manipulatorii.

Printre legile care au contribuit la cerințele de combatere a spălării banilor în Statele Unite se numără Legea privind secretul bancar din 1970, Legea privind controlul spălării banilor din 1986 și Legea PATRIOT din SUA din 2001.

Datorită complexității legilor relevante, multe instituții financiare folosesc software AML pentru a detecta activitatea îndoielnică. Aceste soluții software îndeplinesc funcții care variază de la verificarea numelor clienților prin comparație cu listele guvernamentale ale utilizatorilor interziși până la generarea de înregistrări care sunt necesare pentru menținerea conformității.

Programele AML sunt, de asemenea, relevante pentru spațiul criptomonedelor. Multe burse de criptomonede au depus eforturi concertate pentru a se conforma legilor de combatere a spălării banilor, deoarece autoritățile de reglementare au început să se concentreze mai mult pe piața criptomonedelor. Cu toate acestea, există unele critici față de cerințele KYC și AML în spațiul cripto, deoarece criticii susțin că respectarea acestora le scade confidențialitatea și anulează beneficiile descentralizării prin plasarea datelor cu caracter personal sensibile în baze de date centralizate. Cu toate acestea, susținătorii afirmă că pot fi concepute soluții care să îndeplinească cerințele de reglementare, asigurând în același timp confidențialitatea utilizatorilor.

O tendință interesantă legată de respectarea AML și KYC în ecosistemul criptomonedelor este disponibilitatea multor burse de a se autoregla, chiar și atunci când acestea nu intră în sfera de aplicare a orientărilor de reglementare existente. În unele cazuri, companiile chiar s-au unit pentru a forma organisme industriale menite să creeze cadre pentru autoreglementare. Acest tip de conformare voluntară minimizează riscurile juridice viitoare pentru afacerile corelate cu criptomonedele și îmbunătățește probabilitatea adoptării pe scară mai largă a criptomonedelor.