Relaxarea cantitativă (Quantitative Easing, QE) poate avea definiții diferite și controversate. Dar, practic vorbind, este o operațiune pe piață (efectuată de băncile centrale), care crește lichiditatea și inflația, cu presupusa intenție de a stimula economia unei națiuni, încurajând afacerile și consumatorii să împrumute și să cheltuiască mai mult.
Cum funcționează?
De obicei, operațiunea constă injectarea banilor în economie de către o bancă centrală prin achiziționarea de titluri (cum ar fi acțiuni, obligațiuni și active de trezorerie) de la guvern sau bănci comerciale.
Băncile centrale adaugă la fondurile de rezervă ale acestor bănci membre (care sunt deținute în conformitate cu sistemul bancar de rezerve fracționare) prin creșterea numărului de credite noi. Deoarece noul credit nu este susținut de un bun sau ceva cu valoare fizică, QE creează, în esență, bani din nimic.
Prin urmare, scopul QE este de a crește fondul monetar, făcându-l mai accesibil ca modalitate de stimulare a activității economice și a creșterii economice. Ideea este de a menține ratele dobânzilor scăzute, stimulând creditarea pentru întreprinderi și consumatori și promovând încrederea în economia generală. În practică, însă, QE nu funcționează întotdeauna și este, de fapt, o abordare foarte controversată, având atât susținători, cât și critici.
QE este o politică monetară expansivă relativ nouă. Unii cercetători cred că prima sa utilizare în lumea reală a fost (probabil) la sfârșitul anilor 1990 de către banca centrală japoneză (Banca Japoniei). Acest lucru este discutabil, deoarece mulți economiști dezbat dacă practicile monetare ale Japoniei la acel moment constituiau cu adevărat QE sau nu. De atunci, alte câteva țări au implementat practici QE ca o încercare de a minimiza problemele lor economice.
Ce a stimulat utilizarea relaxării cantitative?
QE a fost conceput pentru a aborda problemele care au apărut atunci când practicile bancare moderne convenționale nu reușeau să prevină o recesiune. Scopul principal al QE este creșterea inflației (pentru a evita deflația) - iar ajustările ratei dobânzii sunt unul dintre principalele instrumente pe care băncile centrale le folosesc pentru a menține rata inflației sub control. Atunci când împrumuturile și activitatea financiară încetinesc, banca centrală a unei țări poate reduce rata pentru ca băncile să poată acorda mai ușor împrumuturi. În schimb, atunci când lucrurile sunt puțin prea libere - cu cheltuieli și credite care se apropie de niveluri riscante - o rată mai mare a dobânzii poate acționa oarecum ca o poartă de oprire.
Este eficientă relaxarea cantitativă?
La scurt timp după încheierea crizei financiare din 2008, Fondul Monetar Internațional (FMI) a publicat o notă în care QE a fost discutat ca fiind o politică monetară neconvențională eficientă. Analiza a inclus cinci bănci centrale majore: Rezerva Federală a SUA, Banca Centrală Europeană, Banca Angliei, Banca Canadei și Banca Japoniei.
Fiecare instituție a implementat o strategie unică, dar majoritatea au crescut dramatic lichiditatea globală a pieței. Raportul susține că intervențiile efectuate de băncile centrale au avut succes și că creșterea lichidității a fost importantă pentru a evita o criză economică prelungită și o prăbușire a sistemului financiar.
Cu toate acestea, QE nu este întotdeauna eficient și depinde foarte mult de context și strategie. Multe economii care au experimentat folosind QE (sau o abordare similară) nu au obținut efectele dorite. Dacă nu este gestionat corespunzător, actul de a injecta bani în economie și de a reduce ratele dobânzilor poate provoca rezultate neașteptate și nedorite. Mai jos enumerăm câteva dintre potențialele avantaje și dezavantaje.
Avantaje potențiale și efecte pozitive
Mai multe credite: Ca urmare a creșterii fondurilor prin achiziționarea de active de către banca centrală, băncile ar trebui încurajate să acorde mai multe credite.
Creșterea împrumuturilor: Consumatorii și companiile sunt mai susceptibile să-și asume noi datorii atunci când ratele dobânzilor sunt scăzute.
Cheltuieli mai mari: Consumatorii își vor crește cheltuielile din cauza tuturor noilor împrumuturi și credite care generează mai mulți bani. Cu rate mai mici ale dobânzilor, a păstra banii în economii nu este ceva foarte atrăgător.
Creșterea numărului de locuri de muncă: Atunci când companiile au acces la mai mult capital prin împrumuturi și vând mai mult ca urmare a cheltuielilor crescute ale consumatorilor, acestea sunt încurajate să se extindă și să angajeze mai mulți angajați.
Dezavantaje potențiale și efecte negative
Mulți specialiști își exprimă îngrijorarea că QE este pur și simplu un „plasture” pentru probleme mai mari, structurale, care, în cele din urmă, vor afecta economia. Unele dezavantaje potențiale includ:
Inflația: creșterea ofertei monetare cauzată de QE creează în mod natural inflație. Concurența pentru produse va crește pentru că circulă mai mulți bani, dar nu a crescut oferta de bunuri. Cererea mai mare duce la prețuri mai mari. Dacă nu sunt gestionate corespunzător, ratele inflației pot crește rapid, ceea ce duce la hiperinflație.
Fără împrumuturi forțate: În QE, băncile comerciale ar trebui să folosească banii pe care îi primesc de la banca centrală pentru a oferi mai multe împrumuturi. Dar, practic, nicio etapă a procesului nu le obligă să facă acest lucru. De exemplu, când QE a fost aplicat inițial în SUA după criza financiară din 2008, multe bănci și-au păstrat noile resurse în loc să le distribuie.
Mai multe datorii: Beneficiul sporit al împrumuturilor poate determina companiile și consumatorii să împrumute mai mult decât își pot permite, ceea ce poate avea consecințe negative asupra economiei.
Afectează alte instrumente de investiții: piața de obligațiuni reacționează adesea negativ la instabilitate și schimbări bruște, care sunt destul de frecvente după implementarea politicilor QE.
Exemple
Unele țări ale căror bănci centrale au recurs la relaxarea cantitativă includ:
Banca Japoniei: 2001-2006 și 2012-prezent (Abenomics).
Eforturile QE nu le-au atenuat problemele financiare. Yenul japonez s-a depreciat față de dolarul american, iar costul importurilor a crescut.Statele Unite ale Americii: 2008-2014.
SUA au implementat trei runde de QE pentru a aborda criza locuințelor și recesiunea care a urmat. Economia și-a revenit, dar dacă acest lucru s-a datorat relaxării cantitative este discutabil. O comparație cu Canada, care nu a folosit practici bancare QE, nu dezvăluie nicio diferență remarcabilă.Banca Centrală Europeană: 2015-2018.
Zona Euro a avut parte de succese și eșecuri, cu o inflație stabilă, o scădere a șomajului și o economie puternică în 2017, dar încă se confruntă cu creșterea neinspirată a salariilor și creșterea ratelor dobânzilor.
Gânduri de încheiere
Fiind o strategie monetară neconvențională, QE poate să fi ajutat unele economii să se recupereze, dar este, cu siguranță, o strategie controversată și chiar și această concluzie este discutabilă. Cele mai multe dintre riscurile potențiale, cum ar fi hiperinflația și datoria excesivă, nu s-au concretizat încă într-un mod devastator, dar unele țări care au folosit QE au experimentat instabilitate valutară și un impact negativ asupra altor zone economice și piețe. Consecințele pe termen lung nu sunt suficient de clare, iar efectele QE pot fi complet diferite, în funcție de context.