Arbitrajul este practica de cumpărare și vânzare de active pe două sau mai multe piețe ca o modalitate de a profita de diferențele de preț. De exemplu, un trader poate cumpăra un anumit activ pe o piață, iar apoi poate să îl vândă rapid pe o altă piață, la un preț mai mare.
Arbitrajul există din cauza ineficienței din piețe. Acest lucru înseamnă că un anumit activ poate avea prețuri de tranzacționare distincte în locații diferite, chiar dacă ambele piețe oferă exact același activ (sau active foarte similare).
În contextul piețelor financiare, arbitrajul este adesea considerat o forță fundamentală, deoarece împiedică piețele diferite să creeze disparități semnificative de preț între active similare sau identice. Prin urmare, practica arbitrajului se bazează pe mici divergențe de preț și, ca rezultat, tinde să provoace o convergență a prețurilor. Viteza cu care are loc această convergență poate fi utilizată ca măsură a eficienței generale a pieței. O piață perfect eficientă nu ar prezenta deloc oportunități de arbitraj, deoarece fiecare activ de tranzacționare ar avea exact același preț pe toate platformele de schimb.
Atunci când este realizat corect, arbitrajul poate fi considerat o modalitate fără riscuri de a valorifica diferențele temporare de preț. Totuși, trebuie să rețineți că există boți de tranzacționare care funcționează pe toate tipurile de piețe și mulți dintre aceștia au fost special concepuți pentru a profita de oportunitățile de arbitraj. Prin urmare, tranzacționarea prin arbitraj poate prezenta unele riscuri în funcție de strategie și execuție.
Deși există cel puțin zece tipuri diferite de strategii de arbitraj, traderii o folosesc adesea pe cea pe care tocmai am descris-o, care este forma mai tradițională și este cunoscută sub numele de arbitraj pur. Deoarece această strategie se bazează mai degrabă pe descoperirea ineficienței din piețe și a diferențelor de preț decât pe speculații, este adesea considerată o abordare cu risc scăzut.
O altă metodă mai puțin populară se numește arbitraj de fuziune (sau arbitraj de risc) și, după cum sugerează și numele, este o abordare extrem de speculativă care se bazează pe așteptările unui trader că un eveniment viitor va afecta prețul unui activ. Aceasta poate include, de exemplu, achizițiile, fuziunile sau declarațiile de faliment ale companiilor.