Acronimul IOU înseamnă „I owe you” (Îți sunt dator) și se referă la un document informal care atestă o datorie a unei părți față de alta. Datoria implică, de obicei, o valoare monetară, dar poate viza și alte bunuri, cum ar fi produse fizice sau proprietăți.
Din cauza calității informale IOU-urilor, acestea tind să prezinte un anumit grad de incertitudine și, spre deosebire de obligațiuni și biletele la ordin, nu sunt considerate instrumente legale negociabile. Aceasta înseamnă că partea îndatorată nu are nicio obligație legală de a plăti efectiv datoria doar pentru că a scris și a semnat un IOU.
IOU-urile pot fi simple precum o bucată de hârtie sau chiar o înțelegere verbală între membrii aceleiași familii. În unele cazuri, chiar și companiile pot utiliza un IOU ca metodă de înregistrare informală a sumelor pe care le datorează unei alte companii sau angajaților acestora.
În esență, IOU-urile nu sunt altceva decât note informale pe care oamenii le creează pentru a-și reaminti că trebuie să plătească o datorie la o dată viitoare. Uneori, acestea includ numele părților (sau numele companiilor), valoarea, semnătura și data la care au fost create. Cu toate acestea, fiind documente informale, IOU-urile nu conțin informații despre consecințele neplății sau despre datele specifice la care ar trebui să fie plătite.