Ce sunt modelele economice?
Acasă
Articole
Ce sunt modelele economice?

Ce sunt modelele economice?

Începător
Publicat Jun 28, 2024Actualizat Aug 14, 2024
11m

Idei principale

  • Modelele economice simplifică procesele economice, facilitând analiza și prognozarea diferitelor elemente economice, cum ar fi inflația sau nivelurile șomajului.

  • Deși modelele economice nu sunt utilizate direct pe piața cripto, acestea oferă cunoștințe teoretice valoroase pentru analizarea diferitelor valori ale criptomonedelor.

  • Factorii de decizie politică pot utiliza modele economice pentru a lua decizii mai informate și pentru a dezvolta politici guvernamentale mai bune. Companiile pot utiliza modele economice pentru a planifica strategii pe baza condițiilor economice prognozate.

Introducere

Înțelegerea economiei poate părea copleșitoare datorită naturii sale vaste și interconectate. Cu toate acestea, economiștii au dezvoltat metode de analiză a economiei în ansamblu, prin împărțirea acesteia în segmente mai mici. În acest articol, vom explora modelele economice, componentele lor, tipurile lor, cum funcționează și unele dintre cazurile lor de utilizare, inclusiv în domeniul cripto.

Ce sunt modelele economice?

Modelele economice sunt reprezentări simplificate ale proceselor economice. Acestea ajută economiștii și factorii de decizie politică să înțeleagă interacțiunile dintre diferite elemente ale economiei, cum ar fi inflația și șomajul. 

Modelele economice servesc mai multor scopuri cheie:

1. Explică conexiunile dintre diferite variabile economice.

2. Permit economiștilor să prognozeze tendințele și evenimentele economice viitoare.

3. Contribuie la evaluarea impactului potențial al politicilor economice.

Componentele modelelor economice

Variabilele

Variabilele sunt elemente care pot schimba și afecta rezultatele modelelor economice. Variabilele economice comune includ:

1. Prețul. Suma de bani necesară pentru a achiziționa un bun sau un serviciu. 

2. Cantitatea. Numărul de bunuri sau servicii produse sau consumate. 

3. Veniturile. Câștigurile persoanelor fizice sau ale gospodăriilor. 

4. Ratele dobânzilor. Costul împrumutului de bani.

Parametri

Parametrii sunt valori fixe care definesc comportamentul variabilelor din model. De exemplu, într-un model care analizează legăturile dintre inflație și șomaj, parametrii ar putea include rata naturală a șomajului (natural rate of unemployment, NRU) și sensibilitatea inflației la modificările șomajului. 

NRU - cunoscut și sub numele de NAIRU (non-accelerating inflation rate of unemployment - rata șomajului care nu generează inflație) — este nivelul șomajului care există atunci când piața forței de muncă este în echilibru.

Ecuații

Ecuațiile sunt expresii matematice care descriu relațiile dintre variabile și parametri. Ele formează coloana vertebrală a modelelor economice. 

De exemplu, curba Phillips este un model care descrie relația dintre inflație și șomaj. Ecuația pentru curba Phillips poate fi scrisă ca:

  • π = πe ​− β (u−un​), unde:

    • π este rata inflației.

    • πe ​este rata preconizată a inflației.

    • β este un parametru care arată cât de sensibilă este inflația la modificările șomajului.

    • u este rata efectivă a șomajului.

    • un ​este rata naturală a șomajului.

Ipoteze

Ipotezele simplifică modelele prin stabilirea anumitor condiții sau constrângeri asupra diferiților factori. Ipotezele comune includ: 

1. Comportamentul rațional. Consumatorii și firmele iau decizii pentru a-și maximiza utilitatea sau profitul.

2. Concurența perfectă. Se presupune că piețele au suficienți cumpărători și vânzători, fără să existe o singură entitate capabilă să le manipuleze.

3. Ceteris paribus. Toți ceilalți factori rămân neschimbați în timp ce se analizează efectul unei singure variabile.

Cum funcționează modelele economice?

1. Identificarea variabilelor cheie și a relațiilor

Primul pas este identificarea variabilelor cheie care vor fi incluse în model și stabilirea relațiilor dintre ele. De exemplu, într-un model de cerere și ofertă, variabilele cheie sunt: 

  • Preț (P).

  • Cantitatea solicitată (Qd).

  • Cantitatea furnizată (Qs).

Relațiile sunt curbele cererii și ofertei, care arată modul în care cantitatea solicitată (Qd) și cantitatea furnizată (Qs) se schimbă ca răspuns la modificările prețului (P).

2. Definirea parametrilor

În continuare, colectăm date relevante pentru a estima parametrii. Într-un model de cerere și ofertă, parametrii cheie tipici sunt:

  • Elasticitatea prețului cererii: Măsoară cât de sensibil este Qd la modificările P.

  • Elasticitatea prețului ofertei: Măsoară cât de sensibil este Qs la modificările P.

3. Dezvoltarea ecuațiilor

Apoi, sunt dezvoltate ecuații pentru a exprima relațiile dintre variabile și parametri. De exemplu, în modelul cererii și ofertei, ecuațiile ar putea fi:

  • Qd = aP, unde a este elasticitatea prețului cererii.

  • Qs = bP, unde b este elasticitatea ofertei în funcție de preț.

4. Formularea ipotezelor

În cele din urmă, se formulează ipoteze pentru a simplifica modelul. Acestea definesc domeniul de aplicare și limitările modelului, clarificând parametrii de care va ține cont sau nu. De exemplu, un model de cerere și ofertă ar putea fi construit cu următoarele ipoteze: 

  • Concurența perfectă. Se presupune că se concentrează asupra mecanicii cererii și ofertei, lăsând la o parte diverse imperfecțiuni ale pieței.

  • Ceteris paribus. Se presupune că izolează efectele modificărilor P asupra Qd și Qs, permițând o analiză mai clară a acestei relații.

Exemplu

Să luăm în considerare o piață pentru mere. Dorim să analizăm modul în care prețul merelor este determinat de interacțiunea dintre cerere și ofertă. 

1. Identificarea variabilelor cheie și a relațiilor. 

Variabilele cheie ale acestui model sunt: 

  • Prețul (P). Prețul merelor.

  • Cantitatea solicitată (Qd). Numărul de mere pe care consumatorii sunt dispuși să le cumpere la un anumit preț.

  • Cantitatea furnizată (Qs). Numărul de producători de mere dispuși să vândă la un anumit preț. 

Relațiile sunt ilustrate de curbele cererii și ofertei, care arată modul în care Qd și Qs se schimbă ca răspuns la modificările de preț. 

2. Definirea parametrilor. 

Parametrii cheie pot include: 

  • Elasticitatea cererii în funcție de preț. Măsoară cât de sensibilă este cantitatea solicitată la modificările de preț.

  • Elasticitatea ofertei în funcție de preț. Măsoară cât de sensibilă este cantitatea furnizată la modificările de preț.

Să presupunem că: 

  • Elasticitatea cererii în funcție de preț = -50

  • Elasticitatea ofertei în funcție de preț = 100 

Aceste valori înseamnă că: 

  • Pentru fiecare creștere de 1 USD a prețului, cantitatea solicitată scade cu 50 de mere. 

  • Pentru fiecare creștere de 1 USD a prețului, cantitatea furnizată crește cu 100 de mere.

3. Dezvoltarea ecuațiilor. 

Apoi, dezvoltăm ecuații pentru a exprima relațiile menționate între Qs și Qd și preț:

  • Qd = 200 − 50P

  • Qs = -50 + 100P

4. Formularea ipotezelor 

Pentru a simplifica modelul, formulăm ipoteze cum ar fi: 

  • Concurența perfectă. Există mulți cumpărători și vânzători, fără ca unul singur dintre aceștia să poată controla întreaga piață.

  • Ceteris paribus. Toți ceilalți factori rămân constanți în timp ce analizăm efectul prețului asupra cantității solicitate și furnizate. 

5. Analiza echilibrului pieței 

Pentru a găsi prețul și cantitatea de echilibru, am stabilit că Qd = Qs: 

200 − 50P = -50 + 100P 

250 = 150P 

P = 250/150

P = 1,67

Înlocuind P = 1,67 în oricare dintre ecuații: 

Qd = 200 − (50*1,67) 

Qd = 200 − 83,5

Qd = 116,5

Qs = −50 + (100*1,67)

Qs = −50 + 167

Qs = 117

Prețul de echilibru este de aproximativ 1,67 USD, iar cantitatea de echilibru este de aproximativ 117 mere.

6. Rezultate

Acest model de cerere și ofertă ne prezintă următoarele date:

  • Prețul de echilibru la care consumatorii cumpără cantitatea exactă de mere pe care producătorii sunt dispuși să o vândă (cantitatea de echilibru), maximizând eficiența pe piață.

  • Dacă prețul ar fi mai mare de 1,67 USD, cantitatea furnizată ar depăși cantitatea solicitată, ceea ce ar duce la un excedent.

  • Dacă prețul ar fi mai mic de 1,67 USD, cantitatea solicitată ar depăși cantitatea furnizată, ceea ce ar duce la un deficit.

Tipuri de modele economice

Modele vizuale

Modelele vizuale utilizează grafice și diagrame pentru a reprezenta concepte și relații economice. Acestea ajută la ilustrarea ideilor, cum ar fi curbele cererii și ofertei, făcându-le mai ușor de interpretat și de înțeles.

Modele empirice

Modelele empirice utilizează date din lumea reală pentru a testa teoriile economice și pentru a arăta relațiile dintre variabilele economice. Acestea încep cu ecuații matematice și apoi utilizează date pentru a estima valorile variabilelor. De exemplu, un model empiric ar putea arăta cât de mult se schimbă investițiile în întreaga țară atunci când rata dobânzii crește cu 1%.

Modele matematice

Modelele matematice folosesc ecuații pentru a reprezenta teorii și relații economice. Ele pot fi foarte detaliate și necesită o bună înțelegere a algebrei sau a calculului infinitezimal. De exemplu, un model matematic simplu ar putea include ecuații pentru ofertă, cerere și echilibrul pieței.

Modele optimizate pe baza așteptărilor

Modelele optimizate pe baza așteptărilor încorporează așteptările oamenilor cu privire la variabilele economice viitoare. Acestea ajută la prezicerea modului în care valori precum inflația sau ratele dobânzilor pot influența comportamentul economic. De exemplu, dacă oamenii se așteaptă la o inflație mai mare în viitor, ar putea cheltui mai mult acum, crescând cererea actuală.

Modele de simulare

Modelele de simulare folosesc programe de calculator pentru a imita scenariile economice din lumea reală. Acestea permit economiștilor să experimenteze cu diferite variabile și să vadă rezultatele potențiale fără a fi necesar să testeze aceste scenarii în lumea reală. Acest lucru poate fi util pentru a analiza impactul potențial al politicilor sau al șocurilor economice.

Modele statice și dinamice

Modelele statice oferă o imagine a economiei la un anumit moment în timp. Acestea sunt mai ușor de utilizat, deoarece nu iau în considerare modificările în timp. Un exemplu ar fi un model de cerere și ofertă care arată echilibrul pieței fără a lua în considerare modul în care piața se adaptează la schimbări.

În schimb, modelele dinamice includ timpul ca factor și arată modul în care variabilele economice se schimbă în timp. Acestea ilustrează modul în care condițiile economice se schimbă ca răspuns la diverși factori, cum ar fi schimbările de politică sau șocurile externe. Modelele dinamice sunt, în general, mai complexe, dar oferă o mai bună înțelegere a tendințelor și ciclurilor pe termen lung din economie.

Modele economice în cripto

Înțelegerea dinamicii pieței

Modelele economice ne pot ajuta să înțelegem modul în care oferta și cererea influențează prețurile cripto. Analizând câte monede sunt disponibile (ofertă) și câți oameni doresc să le cumpere (cerere), putem obține un sentiment al mișcărilor prețurilor și al tendințelor pieței.

Analiza costurilor tranzacției

Modelele de costuri ale tranzacției ne arată impactul comisioanelor asupra rețelelor blockchain. Comisioanele mari de tranzacție pot descuraja utilizarea acestora, în timp ce comisioanele mici o pot încuraja. Analizând costurile, putem anticipa modul în care acestea ar putea afecta comportamentul utilizatorilor și eficiența rețelei.

Simularea scenariilor economice

Modelele de simulare ne permit să creăm scenarii virtuale pentru a vedea modul în care diferite variabile ar putea afecta piața cripto. Acestea pot simula modificări ale reglementărilor, ale progresului tehnologic sau modificări ale comportamentului utilizatorilor. Deși sunt teoretice, modelele de simulare oferă un cadru pentru analizarea potențialelor evoluții viitoare.

Limitări

Ipoteze nerealiste

Multe modele economice se bazează pe ipoteze care nu se confirmă întotdeauna în realitate. De exemplu, pot presupune o concurență perfectă sau un comportament rațional, care nu sunt întotdeauna prezente pe piețele reale. Aceste ipoteze pot limita aplicabilitatea și acuratețea modelului atunci când sunt aplicate scenariilor din lumea reală.

Suprasimplificare

Modelele economice simplifică situațiile complexe din lumea reală pentru a le face mai ușor de analizat. Aceasta înseamnă că ar putea omite factori importanți, ceea ce ar duce la rezultate care ar putea să nu surprindă pe deplin adevărata dinamică a economiei. De exemplu, un model ar putea presupune că toți consumatorii se comportă în același mod, ignorând diferențele individuale care ar putea avea un impact asupra rezultatelor economice.

Cazuri de utilizare

Analiza politicilor

Modelele economice sunt utilizate pentru a evalua impactul potențial al diferitelor politici guvernamentale. De exemplu, acestea pot arăta efectele reducerilor fiscale, ale creșterii cheltuielilor guvernamentale sau ale modificărilor ratelor dobânzilor. Acest lucru ajută factorii de elaborare a politicilor să ia decizii mai informate și să dezvolte politici mai eficiente.

Prognoze

Modelele economice pot prognoza tendințele economice viitoare, ajutând companiile și guvernele să planifice pentru viitor. De exemplu, un model ar putea prezice ratele de creștere economică, nivelurile șomajului sau ratele inflației în următorii câțiva ani.

Planificarea afacerii

Companiile utilizează modele economice pentru a planifica strategii pe baza condițiilor economice prognozate. De exemplu, o companie ar putea utiliza un model pentru a prognoza cererea pentru produsele sale și pentru a planifica nivelurile de producție în consecință.

Exemple de modele economice

Modelul cererii și ofertei

Modelul cererii și ofertei arată modul în care prețurile și cantitățile de bunuri sunt determinate pe o piață. Utilizează două curbe: curba ofertei (care arată cât vor vinde producătorii la prețuri diferite) și curba cererii (care arată cât vor cumpăra consumatorii la prețuri diferite). Intersecția acestor curbe este echilibrul pieței, determinând prețul și cantitatea vândută.

Sursă: Britannica.com

Modelul IS-LM

Modelul IS-LM explică relația dintre ratele dobânzilor și producția reală pe piețele de bunuri și monetare. Curba IS reprezintă echilibrul pe piața bunurilor, în timp ce curba LM reprezintă echilibrul pe piața monetară. Intersecția acestor curbe arată echilibrul general în care ambele piețe sunt echilibrate.

Sursă: Dyingeconomy.com

Curba Phillips

Curba Phillips ilustrează relația dintre inflație și șomaj. Aceasta sugerează că, pe măsură ce inflația crește, șomajul tinde să scadă și invers. Acest model îi ajută pe factorii de decizie să înțeleagă compromisurile dintre gestionarea ratelor inflației și șomajului.

Sursă: Study.com

Modelul de creștere Solow

Modelul de creștere Solow analizează creșterea economică pe termen lung, concentrându-se pe forța de muncă, acumularea de capital și progresul tehnologic. Acesta prezintă modul în care acești factori contribuie la creșterea uniformă, unde economia crește la o rată constantă.

Sursă: Dyingeconomy.com

Gânduri de încheiere

Modelele economice simplifică și clarifică funcționarea economiei. Acestea descompun interacțiunile economice complexe în elemente ușor de înțeles, explicând modul în care diferiți factori influențează rezultatele economice. Modelele economice sunt utilizate de factorii de decizie în luarea deciziilor și permit companiilor să planifice strategii. În contextul cripto, modelele pot oferi cunoștințe teoretice pentru analizarea dinamicii pieței, a costurilor tranzacțiilor și simularea potențialelor scenarii viitoare pentru a vedea modul în care diferiți factori pot afecta piața cripto.

Materiale suplimentare

Declinarea responsabilității: Acest conținut vă este prezentat „ca atare” numai pentru informare generală și în scopuri educaționale, fără a oferi declarații sau garanții de vreun fel. Nu ar trebui să fie interpretat ca un sfat financiar, juridic sau de natură profesională și nici nu este destinat să recomande achiziționarea unui anumit produs sau serviciu. Ar trebui să solicitați sfaturi de la consilierii profesioniști corespunzători. În cazul în care articolul reprezintă contribuția unui colaborator terț, rețineți că acele opinii exprimate aparțin colaboratorului terț și nu le reflectă neapărat pe cele ale Academiei Binance. Vă rugăm să citiți declarația noastră completă de declinare a răspunderii aici pentru mai multe detalii. Prețurile activelor digitale pot fi volatile. Valoarea investiției dvs. poate scădea sau crește și este posibil să nu vă recuperați suma investită. Sunteți singura persoană responsabilă pentru deciziile dvs. de investiții, iar Academia Binance nu este responsabilă pentru eventualele pierderi suferite. Acest material nu trebuie interpretat ca un sfat financiar, juridic sau de natură profesională. Pentru mai multe informații, consultați Termenii de utilizare și Avertismentul privind riscurile.