Partiționare (Sharding)
Partiționarea este o metodă de împărțire a
blockchainurilor (sau a altor tipuri de baze de date) în blockchainuri mai mici, partiționate, care gestionează anumite segmente de date. Această configurație elimină efortul procesării de către un singur lanț a tuturor tranzacțiilor și interacțiunilor dintr-o rețea. Fiecare blockchain partiționat este cunoscut sub numele de partiție și are propriul
registru.
În exemplul Ethereum, un Beacon Chain va coordona 64 de partiții individuale. Lanțul original
Proof of Work Ethereum a fuzionat în lanțul
Proof of Stake Beacon, iar partiționarea va fi implementată mai târziu.
Unul dintre beneficiile partiționării unei rețele este ușurința și accesibilitatea rulării unui
nod. Deoarece datele rețelei sunt împărțite pe mai multe partiții, nu mai sunt necesare noduri de validare pentru a stoca întregul istoric al întregului blockchain. În schimb, validatorul trebuie doar să păstreze confirmări ale integrității datelor.
Rețelele fără partiționare recurg adesea la utilizarea de rollupuri pentru a îmbunătăți scalabilitatea. Acestea preiau tranzacțiile off-chain și le grupează pentru validare pe lanțul principal. Deci, deși partiționarea poate părea un concurent pentru
rollupuri, de fapt, le face mai eficiente. Rollupurile dintr-o rețea partiționată vor putea raporta starea lor mai eficient, ceea ce le îmbunătățește viteza.
Îngrijorarea principală în privința partiționării este posibilitatea ca persoanele rău intenționate să preia o partiție. Această partiție ar putea avea un impact negativ asupra altor părți ale rețelei. Neexistând precauția și regulile adecvate, sarcina de a prelua o partiție se poate efectua mai ușor decât preluarea unei întregi rețele nepartiționate.