Teoria jocurilor este fundamentală pentru dezvoltarea criptomonedelor și este unul dintre motivele pentru care Bitcoin a reușit să prospere timp de peste un deceniu, în ciuda numeroaselor încercări de a perturba rețeaua.
Ce este teoria jocurilor?
În esență, teoria jocurilor este o metodă de matematică aplicată care este folosită pentru a studia comportamentul uman bazat pe luarea deciziilor raționale. „Jocul” este conceput ca un mediu interactiv, astfel încât jucătorii tind să acționeze rațional atunci când răspund la regulile jocului sau la influența altor jucători.
Conceptul a fost dezvoltat inițial în economie pentru a investiga comportamentele întreprinderilor, piețelor și consumatorilor, dar acum este aplicat pe scară largă în alte domenii de studiu. Prin urmare, modelele de teoria jocurilor pot fi folosite ca instrument pentru a examina comportamentul potențial al agenților care interacționează și posibilele rezultate ale acțiunilor lor, în circumstanțe predefinite. Modelele pot fi aplicate și în studiul larg al politicii, sociologiei, psihologiei și filosofiei.
Dilema prizonierului
Dilema prizonierului este unul dintre cele mai populare exemple de model de teorie a jocurilor. Acesta ilustrează un scenariu în care 2 criminali (A și B) sunt interogați după ce au fost arestați. Fiecare infractor este interogat într-o cameră separată și nu poate comunica cu celălalt.
Procurorul încearcă să-i convingă pe infractori să depună mărturie unul împotriva celuilalt, ca o modalitate de a-și reduce pedeapsa. Dacă A depune mărturie împotriva lui B, el este eliberat, iar B este arestat pentru 3 ani (și invers). Totuși, dacă amândoi se trădează și depun mărturie unul împotriva celuilalt, amândoi sunt arestați pentru 2 ani. În cele din urmă, dacă atât A, cât și B decid să nu trădeze și să tacă, ei sunt condamnați doar la 1 an de închisoare din cauza probelor insuficiente.
Prin urmare, am avea următoarele rezultate posibile (pe baza deciziei lor individuale):
B trădează | B tace | |
|---|---|---|
A trădează | Ambii sunt condamnați la 2 ani de închisoare. | A este liber. B este condamnat la 3 ani de închisoare. |
A tace | B este liber. A este condamnat la 3 ani de închisoare. | Ambii sunt condamnați la 1 an de închisoare. |
În mod clar, cel mai bun scenariu pentru A (sau B) este să trădeze și să fie eliberat, dar asta ar necesita ca celălalt să tacă și nu există nicio modalitate de a prezice ce decizie ar lua celălalt. În fața unei recompense, mulți prizonieri raționali ar alege probabil să acționeze în interesul propriu și să-l trădeze pe celălalt. Dar dacă atât A, cât și B trădează, ar rămâne 2 ani în închisoare și acesta nu este chiar cel mai bun rezultat. Prin urmare, cea mai bună opțiune pentru ei, ca pereche, ar fi să tacă și să primească doar 1 an în loc de 2.
Dilema Prizonierului are multe variante, dar această poveste simplă ilustrează ideea de a folosi modele de teoria jocurilor pentru a investiga comportamentul uman și posibilele rezultate pe baza procesului lor de luare a deciziilor raționale.
Teoria jocurilor și criptomonedele
Atunci când sunt aplicate criptomonedelor, modelele de teoria jocurilor joacă un rol important atunci când se proiectează un sistem economic sigur și fără încredere, precum cel al Bitcoin. Crearea Bitcoin ca sistem bizantin cu toleranță la erori (BFT) este rezultatul unui amestec armonios de criptografie și teoria jocurilor.
Utilizarea teoriei jocurilor în contextul criptomonedelor este ceea ce a dat naștere conceptului de criptoeconomie, care este, practic, studiul economiei protocoalelor blockchain și a potențialelor consecințe pe care le poate prezenta proiectarea acestor protocoale - ca urmare a comportamentelor participanților acestuia. De asemenea, ia în considerare comportamentul „agenților externi” care nu fac cu adevărat parte din ecosistem, dar ar putea în cele din urmă să se alăture rețelei doar pentru a încerca să o perturbe din interior.
Cu alte cuvinte, criptoeconomia examinează comportamentul nodurilor rețelei pe baza stimulentelor oferite de protocol, luând în considerare cele mai raționale și probabile decizii.
Deoarece blockchainul Bitcoin este conceput ca un sistem distribuit - cu multe noduri distribuite în diferite locații - trebuie să se bazeze pe acordul acestor noduri în ceea ce privește validarea tranzacțiilor și a blocurilor. Însă aceste noduri nu sunt cu adevărat capabile să aibă încredere unul în celălalt. Deci, cum poate un astfel de sistem să evite activitatea rău intenționată? Cum poate un blockchain să prevină perturbarea de către noduri necinstite?
Una dintre cele mai importante caracteristici ale rețelei Bitcoin care o protejează de activitatea rău intenționată este algoritmul de consens Proof of Work. Acesta aplică tehnici criptografice care fac ca procesul de minerit să fie foarte costisitor și solicitant, creând un mediu de minerit extrem de competitiv. Prin urmare, arhitectura criptomonedelor bazate pe PoW stimulează nodurile miniere să acționeze cinstit (astfel încât să nu riște să piardă resursele investite). În schimb, orice activitate rău intenționată este descurajată și pedepsită rapid. Nodurile de minerit care prezintă un comportament necinstit vor pierde probabil mulți bani și vor fi date afară din rețea. În consecință, cea mai probabilă și rațională decizie pe care o va lua un miner este să acționeze cinstit și să mențină blockchainul în siguranță.
Gânduri de încheiere
În general, teoria jocurilor se utilizează pentru a modela și examina modul în care oamenii se comportă și iau decizii bazate pe mintea lor rațională. Prin urmare, modelele de teoria jocurilor ar trebui să fie întotdeauna luate în considerare la proiectarea sistemelor distribuite, cum ar fi cele ale criptomonedelor.
Datorită unei combinații echilibrate de criptografie și teoria jocurilor, algoritmul de consens Proof of Work a reușit să creeze blockchainul Bitcoin ca un sistem economic descentralizat, care este foarte rezistent la atacuri. Același lucru este valabil și pentru alte criptomonede, iar conceptele de teoria jocurilor se aplică și blockchainurilor PoS. Principala diferență aici este modul în care un blockchain Proof of Stake tratează tranzacțiile și validarea blocurilor.
Rețineți însă că gradul de securitate și rezistență pe care îl are un blockchain depinde de protocolul său și este direct corelat cu numărul de participanți la rețea. Rețelele distribuite mai mari sunt mai fiabile decât cele mai mici.